ÎN PREMIERĂ ÎN ROMÂNIA ÎN FORMA SA COMPLETĂ ȘI ORIGINALĂ

Irma Miko are 95 de ani, s-a născut în România, în anul 1914. Evreică, comunistă și activistă politic de la vârsta de 14 ani, Irma s-a alăturat rezistenţei franceze în Paris în 1941. Misiunea ei neînchipuit de periculoasă a fost să aducă soldaţi germani de ocupaţie în rezistenţă. O poveste despre o lume în fugă şi un portret al unei femei extraordinare şi curajoase. Filmul a câştigat premiul pentru Cel Mai Bun Film la Festivalul European de Film Independent, Paris.

Das Kind, Yonathan Levy (France, 2010), 93 min, documentary
ROMANIAN PREMIERE

95-year old Irma Miko was born in Romania in 1914. A Jewish Communist and political activist from age 14, Irma joined the French Resistance in Paris in 1941. Her unimaginably dangerous assignment was to bring occupying German soldiers into the Resistance. A deeply moving account of a vanishing world and a portrait of an extraordinary, brave woman, the film won Best Film at the European Independent Film Festival, Paris.

ÎN PREMIERĂ ÎN ROMÂNIA

Autorii Aharon Appelfeld, Shmuel Ben-Tzion şi Sonia Palti, artistul Beno Friedel şi alţi supravieţuitori descriu soarta evreilor români deportaţi în Transnistria (zonă din Ucraina ce se învecinează cu România) în perioada 1941-1944. Spre deosebire de Auschwitz, evreii din Transnistria au fost ucişi prin înfometare, execuţii, boli, condiţiile de viaţă sub-umane şi alte metode similare.

Transnistria: The Hell, Zoltan Terner (Israel, 1996), 40:57min, documentary
ROMANIAN PREMIERE

From 1941 to 1944, 300,000 Jews were killed at the hands of Rumanian officials in Transnistria, an area of southern Ukraine which bordered Rumania. Unlike the “killing industry” of Auschwitz, Rumanian death camps used the “old methods” of “long drawn-out deaths”: shooting, starvation, freezing, and illness. Of those who survived, only the children are left. Now adults living in Israel, these orphans of Transnistria give testimony with their memories, paintings, letters, and photographs. Scholars, including Drs. Dalia Ofer and Leon Wallovitz from Hebrew University and Dr. Shmuel Ben-Tzion, discuss the history of Transnistria and probe the reasons why this area has become known as the “Forgotten Cemetery.”

ÎN PREMIERĂ ÎN ROMÂNIA

În 1931, Abram Tolpolar şi soţia lui, Rachel, au emigrat din Basarabia în sudul Braziliei. Şaptezeci şi şapte de ani mai târziu, copilul lor, Mauro Tolpolar, a făcut călătoria înapoi. Însoţit de cei doi copii ai săi, care nu au avut şansa să-şi întâlnească bunicii paterni, Mauro a vizitat locul de naştere al părinţilor săi şi, de asemenea, a găsit răspunsuri despre un trecut necunoscut. Având doar o fotografie rămasă, familia Tolpolar au trecut cu maşina prin sate vechi, au intrat în tufişuriile cimitirelor abandonate şi au întâlnit localnici, în căutarea a ceea ce s-a întâmplat cu rudele lor, care au dispărut în timpul Holocaustului.

Mamaliga Blues, de Cassio Tolpolar (Brazil, 2014), 56min, documentary
ROMANIAN PREMIERE

Mamaliga Blues, Cassio Tolpolar, 2014, Brazil, 56min, documentar, in English
In 1931, Abram Tolpolar and his wife, Rachel, immigrated from Bessarabia/Moldova to southern Brazil. Seventy-seven years later, their only child, Mauro Tolpolar, made the trip back. Accompanied by his two kids, who never had a chance to meet their paternal grandparents, Mauro visited his parents’ birthplace and also found answers to an unrevealed past. Having only one remaining photograph of a lost family grave, the Tolpolars drove through ancient villages, walked in the bushes of abandoned cemeteries and met locals, looking for what happened to their relatives who disappeared during the Holocaust and getting to know the current Jewish community in Moldova.

Între anii 1943 şi 1945, 25 000 de romi au fost deportaţi de regimul Antonescu în Transnistria. Jumătate dintre ei au murit la scurt timp de foame, de frig sau din alte cauze. După 70 de ani, cei puţini care au supravieţuit şi care pe atunci erau copii îşi reamintesc şi povestesc cu emoţie evenimentele teribile de atunci. Interviurile cu membrii comunităţii ucrainiene din Transnistria completează poveştile supravieţuitorilor romi şi transformă un spaţiu astăzi aparent banal într-unul antropologic şi al memoriei.

Regizorul filmului va fi prezent după proiecţie, pentru o discuţie cu publicul.

Valley of Sighs, Mihai Andrei Leaha (Romania, 2013), 56min, documentary

Between 1943 and 1945, 25.000 Romani people were deported to Transnistria by the Antonescu regime. Half of them soon died of hunger, cold or other causes. 70 years later, a few survivors, who were of a very young age at that time, recall and give a sad account of those terrible events. The film aims to reconstruct the journey, places and tragic experiences of the past. Interviews with the members of the Ukrainian community from Transnistria expand the stories of the Roma survivors and transform an area nowadays apparently trivial in a place of anthropological value, memories and tears.

The director will be present for a discussion with the public after the screening.

Octombrie 1944, Auschwitz-Birkenau. Saul Auslander este un membru maghiar al Sonderkommando, grupul de deţinuţi evrei izolaţi de restul lagărului şi forţaţi să-i ajute pe nazişti la buna funcţionare a maşinăriei de exterminare în masă. În timp ce lucrează la unul din crematorii, Saul descoperă trupul unui băiat şi e convins că acesta e fiul său. În timp ce alţi deţinuţi pregătesc o evadare, Saul îşi asumă o sarcină imposibilă: să salveze trupul de flăcări, să găsească un rabin care să-i recite rugăciunea de înmormântare şi să-i ofere băiatului funeraliile cuvenite.

Son of Saul, Laszlo Nemes (Ungaria, 2015), 107min, drama

In the horror of 1944 Auschwitz, a prisoner forced to burn the corpses of his own people finds moral survival upon trying to salvage from the flames the body of a boy he takes for his son.

Inimi cicatrizate este o adaptare liberă a textelor literare autobiografice ale scriitorului român Max Blecher și în special a romanului omonim. Regizorul spune despre proiectul său care tratează tema condiției umane: „Sper că acest film va oferi descrierea amănunțită a unei experiențe umane limită, la care să ne raportăm cu duioșie, cu teamă și cu respect”.

Scarred Hearts, Radu Jude (Romania, 2016), 141min, drama

Emanuel spends his days at a sanatorium. Falling in love with another patient, he narrates his and his fellow patients’ attempts to live life to the fullest as their bodies slowly fade away, but their minds refuse to give up.

Un documentar despre Jenő Janovics, unul dintre cei mai cunoscuţi cineaşti maghiari de la începutul secolului XX. În anul 1913 şi-a deschis propriul studio de film şi, fiind unul dintre primii în domeniu care au adus pe ecran opere literare, a devenit în scurt timp faimos, bogat şi unul dintre cei mai invidiaţi cetăţeni ai oraşului Cluj. După primul război mondial, grație averii și influenţei sale, investește sume imense pentru salvarea companiei sale cinematografice – investiții uriaşe pentru acea vreme și pentru zilele noastre.

Jeno Janovics, A Hungarian Pathe, Bálint Zágoni (Romania/Ungaria, 2011), 62min, documentary

A documentary about Jeno Janovics, one of the best Hungarian theatrical directors of the beginning of the 20th century. In 1913 he started his own film studio, and being between the first Hungarian filmmakers, who adopted literary works on the screen he became in a short time famous, rich and one of the most envied citizens of Cluj. After WW1 Janovics, who had great influence and significant fortune, made such a sacrifice to save his theatrical group, that even today is hard to imagine.

ÎN PREMIERĂ ÎN ROMÂNIA

Bernard Natan, originar din Iaşi, ar putea fi descris ca unul dintre părinţii cinematografiei franceze. Cum a ajuns să fie uitat complet, mai ales în Franţa? Cum se face că atât de puţină atenţie a fost acordată carierei acestui pionier şi interpret al începuturilor porno gay şi BDSM? De ce a fost numele de Bernard Natan şters din istoria cinematografiei, în ciuda faptului că el a dominat industria de film francez pentru mare parte din anii ‘20 şi ‘30? David Cairnes şi Paul Duane au excavat o poveste extraordinară, care îşi propune să rescrie istoria cinematografiei europene. Zvonurile au mişunat în jurul poveştii lui Bernard Natan zeci de ani, dar acest documentar aduce în cele din urmă adevărul la lumină.

Regizorul filmului va fi prezent după proiecţie, pentru o discuţie cu publicul.

Natan, Paul Duane/David Cairns (Marea Britanie, 2013), 66min, documentary
ROMANIAN PREMIERE

Bernard Natan could be described as one of the fathers of French cinema. How did he come to be completely forgotten, especially so in France? How is it that what little attention is paid to him centres on his alleged career as a pioneer and performer in early gay and BDSM porn? Why was Bernard Natan’s name erased from the history of cinema, despite the fact that he dominated the French film industry for much of the ‘20s and ‘30s? David Cairns and Paul Duane have excavated an extraordinary tale that aims to rewrite the history of European cinema. Rumours have swarmed around his story for decades but this documentary finally brings the truth to light.